Ion Ghelu Destelnica

Usor adus de spate, cu un zâmbet abia perceptibil de sub mustata bogata, cu mâinile in cautare de un sprijin pe care nu-l gasea niciodata, cu palaria care l-a facut celebru printre artisti, iti intindea, pentruremember-destelnica binete, o mâna cu palma larg deschisa, in causul careia mâna ta se pierdea intr-o strângere aproape dureroasa: „Cu bucurie”, zicea.Asa l-am cunoscut, intr-o zi anume, a anului 1979, pe viitorul meu prieten, profesorul, actorul, regizorul, extraordinarul Dom’ Ghelu. Era pretutindeni, la teatru, la Scoala Populara de Arta, mai ales, pe scena, pe strada, adora strada, oamenii. „Buna ziua, maestre!”, „Cu bucurie…”

(Gheorghe Bălțătescu în Deșteptarea)

[Citește mai departe]

Bookmark and Share

Citește mai mult